Vă aducem la cunoștință că pentru o navigare cat mai ușoară acest site utilizează fișiere de tip cookie. De asemenea, am actualizat politica site-ului pentru a ne conforma cu Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea, vă rugăm să citiți și să înțelegeți conținutul Politicii de Utilizare a Cookies și Politicii de Prelucrare a Datelor.

Prin continuarea navigării pe site confirmați acceptarea politicii de utilizare a cookies si a politicii de prelucrare a datelor.

Sunt de acord

Meniu
Accesibilitate
Contact

Prezentare comuna Bacani

Pozitionare comuna Bacani- organizare administrativa
Pozitionare comuna Bacani- organizare administrativa

Cu o suprafata de peste 52,20 km², aflată la aprox. 10 km de municipiul Bârlad, fiind situată în regiunea de dezvoltare economică nord-estică, Comuna Băcani este o comună în județul Vaslui, având o populație de 2843 locuitori și 1009 de gospodării. Principala activitate economică specifică localității este agricultura. Pe 29 iunie, se sărbătorește ziua Comunei Băcani, exact de ziua Sfinților Petru și Pavel. Comuna este situata in sudul Podișului Moldovei mai exact in sud-estul Colinelor Tutovei având un relief deluros-colinar si o parte de șes deoarece este o mica parte continuitate a văi Barladului. Satul Baltateni este așezat intre dealurile Bogdanei si Balaceni pe firul apei Bogdana, satul Suseni este situat pe râul Ibana iar Vulpaseni intre dealurile Bogdana si Cimitirului, având o zona mare inundabila. Bacani si Drujești sunt așezate paralel cu dealurile Balaceni si Bogdana pe partea stânga a râului Simila în apropierea barajului de acumulare Rîpa Albastră. Amplasamentul teritorial se afla la latitudinea 46,3 grade si longitudinea de 27,6 grade având ca fus orar EET (UTC+2) iarna si EEST (UTC+3) vara. Clima este temperat continentala cu mici caractere aprige specifice zonei est-europene. Hidrografia este reprezentata de râurile care străbat comuna dar si de pânza freatica care nu se găsește la adâncimi mari. Solurile sunt folosite in special pentru cultivarea cerealelor si pasunarea animalelor, agricultura fiind principala activitate economica a comunei. Printre primele atestari documentare despre comuna Băcani se regaseste cea facuta de către Dimitre Cantimir in lucrarea sa "Descripțio Moldaviae" unde este menționat ca in secolul al XVII-lea erau localitati pe colinele din jurul Bârladului care aveau o legătura strânsa cu orașul, fiind vorba despre satele Drujesti si Băcani care au stat si la formare comunei Băcani in anul 1864 prin legea comunala care prevedea ca satele si cătunele sa se grupeze in comune având o administrație aleasa din rândul lor fiind pentru prima oara când se începe organizarea administrativa in România. De la înființarea ei și până în anul 1948, comuna Băcani a aparținut de jud. Tutova și avea în anul 1911 sub jurisdicția sa următoarele așezări sătești: Drujești, Suseni, Vulpășeni. După instaurarea regimului comunist in anul 1950 comuna aparține noului raion creat, Bârlad, si îi mai sunt atribuite satele Baltateni si Drujesti Noi. Începând cu anul 1967 comuna începe sa-si schimbe aspectul prin lucrările de electrificare, construcția unei scoli primare apoi generale, apariția unui dispensar si unei case de naștere, biblioteca, cămin cultural. In anul 1968 se schimba iar administrația, iar comuna Băcani intra in administrarea județului Vaslui unde a rămas pana in ziua de astăzi. Satul Băcani este o veche entitate medievală, ale cărui origini însă s-au pierdut de-a lungul timpului. O primă dovadă documentară a existenței sale a fost menționată de către cărturarul Dimitrie Cantemir în lucrarea sa "Descriptio Moldaviae" care amintește că în vecinătatea orașului Bârlad, pe văile și colinele acestuia încă din secolul al XVII-lea erau așezări omenești care întrețineau o strânsă legătură cu orașul, iar locuitorii purtau și aveau ținută moldovenească. Era vorba de satele Băcani și Drujești, două dintre structurile care au stat la baza organizării comunei Băcani în urma legii administrative din anul 1864. Conform legii, fiecare comună avea un organ reprezentativ, ales din rândul locuitorilor comunei - consiliul comunal și un organ executiv în persoana primarului, numit de către prefectul județului. Atribuțiile primarului aveau în vedere administrarea unității încredintate, supravegherea poliției comunale, menținerea ordinii publice, gestionarea problemelor de stare civilă. De-a lungul timpului, au intervenit o serie de modificări teritoriale, alipiri sau scoaterea unor sate din jurisdicția unei comune, înființări sau desfințări de astfel de organizații teritoriale. Toate aceste modificări au atras dupa sine noi organizări ale primăriilor, au influențat specificul activității acestora și de nenumărate ori au determinat schimbarea denumirii lor. De la înființarea ei și până în anul 1948 comuna Băcani a aparținut de jud. Tutova și avea în anul 1911 sub jurisdicția sa următoarele așezări sătești: Drujești, Suseni, Vulpășeni. Legea de organizare administrativă din anul 1911 indică Băcanii ca reședință a plășii Bârlad din cadrul jud. Tutova. Începând cu anul 1950 comuna aparține de raionul Bârlad și cuprinde 6 sate, adâugându-se la cele de mai sus și satele Bălțăteni și Drujeștii Noi. Dintr-un chestionar realizat în anul 1967 cu ocazia întocmirii rețelei de localități pe regiune, reiese că satul Bălțăteni datează din perioada regatului, purtând o perioadă chiar numele de Regina Maria și este așezat pe firul apei Bogdana, între dealul Bogdanei și Bălăceni. Sursele documentare amintesc că Băltățenii împreună cu satul Drujeștii Noi au apărut cu ocazia exproprierii moșiei banului Emanoil Palade, în anul 1922. Satul Suseni, așezat pe firul apei Mânzățelu este și el întemeiat pe moșia lui Gheorghe Palade, în urma expropierii din același an, în timp ce despre satul Vulpășeni același chestionar menționează doar că este așezat între dealurile Bogdanei și dealul Cimitirului, fiind singurul care are o mare suprafață inundabilă. Dovezile modernității apar cu precădere după cel de al doilea război mondial. Astfel, comuna este electrificată începând din anul 1967 și până în anul 1968. Fuseseră construite deja o școală cu clasele I-IV, două școli cu clasele I-VIII, căteva grădinițe, un cămin cultural, o bibliotecă, un dispensar și o casă de nașteri. Numeroasele instrucțiuni și legi pe linie administrativă, de-a lungul timpului au determinat variate denumiri ale instituției de la primărie ( până în 1948), la comitet provizoriu (1948-1950), sfat popular (1950-1968), consiliu popular (1968-1988), consiliu local (1990-1994) și din nou primărie (începând cu anul 1994 și până azi).