Vă aducem la cunoștință că pentru o navigare cat mai ușoară acest site utilizează fișiere de tip cookie. De asemenea, am actualizat politica site-ului pentru a ne conforma cu Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea, vă rugăm să citiți și să înțelegeți conținutul Politicii de Utilizare a Cookies și Politicii de Prelucrare a Datelor.

Prin continuarea navigării pe site confirmați acceptarea politicii de utilizare a cookies si a politicii de prelucrare a datelor.

Sunt de acord

Meniu
Monitorul Oficial Local
Formulare
Accesibilitate
Contact

Descrierea activitatilor sportive din comuna Bacani

Din cele mai vechi timpuri, spiritul de intrecere in domeniul sportiv a avut loc din frageda copilarie. Inainte de a pasi pragul scolii, copiii se intrec incalecand pe un bat ca adevaratii cavaleri, pe care-l numesc, calul lor, punandu-si uneori si sfori care tin loc de haturi. De asemenea mai exista intreceri sportive intre copii, jocul cu cercul pe care il conduc cu ajutorul unei sarme confectionala in acest sens. Toate aceste jocuri sportive ale copiilor duc la calirea fizica a copiilor ca urmare a intrecerilor intre ei, ducand la ideea de intrecere, de competitivitate. Dintre cele mai vechi jocuri sportive desfasurate in comuna bacani a fost si jocul cu mingea de la varsta prescolara pana la varsta de peste 30 de ani. La inceput mingea era confectionata din carpe si legata cu ata, oricine putea face o astfel de minge iar marimea acesteia era variabila, in functie de marimea celor ce jucau, pentru a putea fi prinsa cu mana sau cu ambele. Pentru copiii mici, parintii confectionau mingea din par de bovine obtinut in urma tesalarii acestora, avand marimea unei mingi de tenis. Unul dintre jocurile cu mingea cuprinde mai multe variante ce apartin jocului national numit "oina". Acest joc poate avea loc daca sunt cel putin trei jucatori. Acesta se desfasoara avand doi jucatori la margine care poarta mingea de la unul la altul, in timp ce de-al treilea sta la mijloc. Cei doi de la bataie arunca mingea in jucatorul de la mijloc care trebuie sa se fereasca de a fi lovit. In cazul in care nu este lovit, jocul continua in aceeasi forma. daca cel de la mijloc este lovit, atunci trece la bataie in locul celui care a aruncat in el si l-a lovit. Jocul continua pana cei care l-au inceput hotarasc incetarea. Tot din jocul national numit "oina" s-a desfasurat in comuna Bacani jocul "De-a mingea", joc in care este folosit si batul. Acesta se joaca cu doi, patru, sase sau opt jucatori. Cele doua echipe se stabilesc fie prin intelegere fie prin alegerea cu batul asa cum procedeaza la jocul national. Tot pe aceste baze se alege cine incepe jocul la bataie si cine la parcare. Cei de la parcare (paza) isi transmit mingea printre cei care stau la bataie. La randul lor acestia din urma urmaresc sa loveasca mingea cat mai tare deoarece din momentul cand au atibs mingea cu batul trebuie sa loveasca betele intre ei cate doi dupa care sa se deplaseze la extremitatile terenului unde se inmoaie capatul batului intr-o groapa dinainte stabilita. Daca mingea a fost prinsa usor de catre cei de la parcare si ajunge sa o puna intr-una din gaurile aratate mai sus atunci are loc schimbarea intre echipe. Dintre toate jocurile cu mingea acesta este cel mai antrenant si la care pot participa si cei de varsta mai mare. Trebuie de asemenea aratat ca jocul "De-a mingea" are loc numai primavara, imediat dupa topirea zapezii. Un alt joc cu mingea il constituie "Cadrilul". In general acest joc se desfasoara la scoala, in timpul liber sau sarbatoarea. jocul poate avea doi, patru, sase sau opt jucatori. Echipele se impart prin invoiala. Unii sunt la colt iar altii la mijloc. Cei de la mijloc stau pe rand la perete si cei de la colt cauta sa-i loveasca cu mingea. Scopul participantilor este diferit. Cei de la colt urmaresc lovirea celor de la mijloc in timp ce acestia din urma cauta sa nu fie loviti. Fata de jocurile "oina" si "In colturi" aici exista inca o posibilitate de aparare pentru cei de la mijloc. In situatia ca este lovit, el trebuie sa intoarca aceasta lovitura, trecand el sa arunce cu mingea in cel care a tras in el. In cazul ca el l-a lovit pe cel de la colt, atunci lovitura pe care el a primit-o se anuleaza. Foarte multe jocuri pastrate din generatie in generatie duc la dezvoltarea mintii, a spiritului de observatie, a gandirii si in unele cazuri chiar la judecata. Nu le voi descrie modul de desfasurare lasand aceasta in seama celor ce le cunosc si sa le explice celor ce vor da de ele in cartea de fata. Acum le pomenesc pentru ca ele au fost create din vechime si trebuiesc transmise si celor ce vor urma. Se considera importante pentru initierea si dezvoltarea inteligentei copiilor si tineretului, nu doresc sa fie inlocuite cu petrecutul mult in fata televizorului pentru a vedea alte jocuri daunatoare sanatatii. Unul din jocurile din trecutul copilariei a fost "De-a paiul". Am inceput cu acest joc, deoarece aici uneori sunt admisi atat copii mici alaturi de cei mai mari. In trecut la scoala ne dadea posibilitatea sa jucam "In dame" pe tablita si cu creionul de piatra, pentru ca jocul se termina foarte repede si pentru reluare se stergea foarte repede cu buretele. Un alt joc practicat de toate varstele este "Tantarul" sau "Carul". este facut atunci cand reuseste sa alinieze trei boabe pe aceeasi linie, ceea ce se aseamana cu cele trei stele care marcheaza protapulde la Carul Mare de pe cer. "Capra" este jocul care pe langa ingeniozitatea miscarilor fizice ce se impuneau solicita si multe cunostinte asupra substantivelor proprii, denumiri de orase, ape, tari, etc., care sunt cerute in momentul sariturii peste capra. Alte jocuri practicate de copii era si "Podul de piatra" fiind jucat de fete si cu baieti uneori, formau un cerc, tinandu-se de maini, se deplasau ca la dans. In mijloc era un copil care avea o anumita parola de care nu stia decat unul dintre copii. La pronuntarea parolei toti copii fugeau iar care era prins de cel de la mijloc intra la mijloc la jocul urmator. Jocuri frumoase care se practicau in trecut mai erau "Sotronul", "De-a V-ati ascunselea", baietii mai mari practicau si jocul "De-a razboiul". In scoala Bacani, profesoriide sport s-au preocupat permanent de efectuarea orelor de educatie-fizica si activitati sportive in conformitate cu planificarile cerute. Iarna, orele de sport se faceau in majoritate in clase, efectuandu-se exercitii fizice, invatarea si practicarea jocului de "Sah" sau se organizau concursuri de ghicitori. Vara, inafara exercitiilor fizice se mai efectuau intreceri la atletism, sarituri in lungime si inaltime, baietii jucau fotbal iar fetele volei, mai taziu handbal pe un teren adecvat. In ultimii ani, activitatea sportiva din scoala Bacani a luat amploare. Ca urmare a unei pregatiri temeinice, s-a reusit obtinerea unor locuri fruntase in intrecerile dintre scoli la nivel judetean, in special cu echipa de fotbal. Tineretul comunei a cunoscut jocul cu mingea de fotbal dupa al doi-lea razboi mondial. La inceput tinerii satelor isi procurau mingi din cauciuc masiv, apoi din piele, jucand in mod neorganizat pe islazul comunal. Isi faceau doua porti, la inceput puneau hainele dezbracate sau bolovani in loc de bare de lemn, unul dintre tineri statea in poarta sa apere mingea sa nu intre iar ceilalti se constituiau in doua echipe. Ca si in prezent, echipa care marca mai multe goluri era cea castigatoare. La inceput tinerii jucau intre ei din acelasi sat, mai tarziu a inceput competitia intre sate si ceva mai tarziu intre comunele apropiate. In anii '60 ai secolului trecut, profesorul Dumitru Balaban fiind numit presedintele Asociatiei Sportive a comunei si-a format o echipa de fotbal cu tinerii care aveau aptitudini pentru acest sport, selectionand si din satele componente. Acesta fiind primul antrenor si jucator al echipei de fotbal organizand competitii cu comunele Ibanesti, Al. Vlahuta, Bogdanita si alte comune. Datorita pregatirii tehnice corespunzatoare a sportivilor a reusit in scurt timp sa se impuna in fata adversarilor. Dupa plecarea acestui profesor echipa de fotbal s-a dezorganizat, tinerii jucau fotbal neorganizat si numai la nivelul comunei. In anul 1974, primarul comunei Bacani, Tataru Costica a sprijinit constituirea unei noi echipe amenajand totodata si un teren de fotbal corespunzator. Noua echipa de fotbal a fost inscrisa in cursa de calificare pentru promovarea in echipa judeteana, reusind prin meciuri de baraj cu alte echipe sa fie promovata purtand numele de "Avantul" Bacani, antrenor fiind profesorul Gheorghe Nedelcu. Dupa cativa ani echipa de fotbal in continuare dar neorganizat si mai mult organizand competitii intre satele comunei si foarte rar a jucat cu alte sate din apropierea comunei. Si in acest domeniu se impune urgent constituirea unei echipe de fotbal si de handbal, echipate corespunzator acestor sporturi si o echipa de volei pentru fete, deasemeni si alte jocuri sportive de actualitate. (Vasile Fanaru "Comuna Bacani- Trecut si prezent" )